Află despre evoluția firească a fricilor copilului tău

Te-ai confruntat până acum cu fricile copilului tău?

Fie că au apărut, fie că nu, ajută mult să știi ce tipuri de frici pot apărea la copil și cum să faci diferența între ele.

Din capul locului e bine să înțelegem că frica este o emoție absolut normală.

Nu numai atât, ea se poate manifesta chiar de foarte devreme în viața copilului tău: încă de la 6 – 7 luni.

Orice copil o trăiește, mai devreme sau mai târziu și în diverse momente din viața sa.

Este, de asemenea, absolut firesc să existe diferențe între copii în ceea ce privește felul în care se manifestă atunci când le este frică. Aceste modalități de a se manifesta depind de temperamentul fiecărui copil. Copiii mai temători din fire au nevoie de un plus de confort din partea părinților, educatorilor sau a prietenilor lor.

Hai să vedem împreună de ce le este în mod normal frică prichindeilor pe măsură ce cresc, aruncând un ochi la ceea ce ne spune literatura de specialitate, în funcție de vârstă:

 

Copiii de 6 – 12 luni se pot teme de:

•  sunete puternice care vin din spatele lor,
•  lipsa suportului (mișcări bruște prin care ar putea fi scăpați din brațele adulților),
•  de străini,
•  de separarea de părinți.

 

La 1-2 ani , predominante sunt:

•  anxietatea de separare,
•  frica de străini,
•  frica de schimbări apărute în mediu.

 

În jurul vârstei de 3 – 4 ani pot să apară:

•  teama de întuneric,
•  frica de a fi lăsat singur,
•  frica de insecte sau de animale mici.

 

Către 5 – 6 ani poți vedea:

• frica de animale sălbatice,
• frica de fantome,
• frica de monștri
• frica de “oameni răi”.

 

După ce intră la școală, pe la 7 – 8 ani copiii se tem de:

•  diferite aspecte legate de școală,
•  de ființe sau evenimente supranaturale,
•  de pericolul fizic.

 

Mai târziu, la 9-11 ani, apar frici legate de:

•  război,
•  sănătate,
•  răniri corporale,
•  performanțe școlare.

 

Așadar aceasta ar fi o succesiune normală a trăirilor de frică pe care o “parcurge” orice copil.

Frica poate veni, fie ca un răspuns normal la o gamă largă de evenimente: de la schimbări legate de școală, examene, până la divorțul părinților.

Frica poate fi, însă, și un simptom care semnalizează necesitatea investigării unor tulburări ordin fizic sau psihologic/psihiatric.

Vei afla mai multe despre aceasta citind articolul „Frică sau anxietate?”

 

 

Cristina Angela Tohanean

Psiholog, psihoterapeut