Întrebări frecvente copii

Ne jucăm, ne jucăm... Dar in ce fel?

Dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal să tragă… dacă-i adult, să muncească – aşa ar suna o parafrazare a unui citat din Creangă.

Aşadar, jocul este principala formă de activitate a copilului, aşa cum la adult este munca. Prin joc copilul:

  • învaţă,
  • îşi satisface nevoia de mişcare,
  • îşi dă curs curiozităţii,
  • îşi dezvoltă şi pune în valoare imaginaţia,
  • îşi dezvoltă limbajul, gândirea,
  • îşi căleşte voinţa, socializează.

Am putea spune că de la naştere până în momentul în care merge la şcoală, totul este joc. Bineînţeles că în funcţie de vârsta copilului, jocul şi implicarea părintelui în joc iau forme diferite (odată cu creşterea copilului acesta din urmă are tot mai puţin nevoie ca părintele să se joace cu el şi să-l ghideze în jocurile pe care le face).

Jucati-vă împreună!
Toţi membrii familiei trebuie să aibă posibilitatea să fie cu copilul, să-i acorde atenţie. Faptul că se simte bine împreună cu toți membrii familiei e important pentru dezvoltarea emoţională a copilului. Fiecare moment de joacă acordat copilului întăreşte legătura dintre acel membru al familiei şi copil.
În legătură cu felul în care te poți juca, poți lua în calcul două modalități:
1.Joaca structurată – tipul de joacă care are un început și un final și în care acțiunile sunt previzibile

  • Jucându-te în acest fel ajuți copilul să îşi formeze deprinderea de a nu lăsa lucrurile neterminate.
  • De asemenea, la fel ca şi adultul, copilul are nevoie să poată anticipa ce urmează, acest lucru dându-i o mai mare siguranţă. De aceea este util să fii previzibil/ă, să anticipezi acţiunile care urmează.

Joaca nestructurată – tipul de joacă fără un început și final clare de la început – ele sunt ”generate” de copil

  • Prin acest joc dezvolți autonomia copilului dar îl poți și responsabiliza pentru jocul pe care el l-a ales. Copilul câștigă încredere în sine și interes pentru joc atunci când propriile sale alegeri și decizii determină parcursul jocului.
  • Pentru a te asigura că alegerile sunt utile, poți avea mai multe variante de jocuri din care copilul poate alege. Astfel copilul alege liber într-un cadru setat de tine.
  • Bineînțeles, copilul este cel care conduce jocul iar rolul tău este să îl susții, atunci când o cere, în interesul lui. Poți face acest lucru urmărind indiciile pe care ți le dă copilul sau chiar cerințele lui clare.
  • Finalizarea jocului ar trebui să îi aparțină copilului. Fie că a finalizat jocul, că a epuizat interesul pentru acesta, că a obosit, copilul ar trebui să decidă singur să îl încheie. Desigur, dacă observi că cel mic/cea mică are deseori tendința să lase jocurile neterminate (puzzle abandonat la mijlocul lui, colorare făcută parțial, un joc de familie pe care copilul îl întrerupe brusc) poți să mergi la joaca structurată și să îl înveți de ce este bine să finalizeze un joc și să îl ajuți să își cultive răbdarea și perseverența.

Atenţie la jucării!
Iată că am ajuns și în domeniul fascinant al jucăriilor. Zic fascinant deoarece această piață a jocurilor și jucăriilor ne bombardează cu zeci și sute de variante de toate tipurile.
Te-ai găsit în situația de a fi implorat de copil să îi cumperi o jucărie pe care apoi să o abandoneze repede?
Sau, din contră, te-ai minunat cum îl poate ține captivat un joc pe care, poate, tu n-ai fi dat doi lei?
Ei bine, iată ce este bine să știi despre jucării:

  • NECESARE, DAR NU DE NEÎNLOCUIT. Sunt şi ele importante în joc, dar nu indispensabile.
  • PREȚUL NU ESTE NEAPĂRAT UN INDICATOR. Cele mai bune jucării nu sunt, neapărat, cele mai scumpe şi cele mai sofisticate.
  • POT FI CREATE ÎMPREUNĂ CU CEL MIC/CEA MICĂ. De multe ori părintele poate confecţiona împreună cu copilul materialele necesare pentru diverse jocuri (prilej de a creşte implicarea şi motivarea copilului pentru joc şi de a crea o mai bună relaţie cu copilul).
  • GÂNDIREA SIMBOLICĂ FACE MINUNI. La vârsta preşcolară copilul are o gândire magică, simbolică, foarte creatoare, care îi permite să transforme cu uşurinţă orice obiect în obiectul dorit (de exemplu un băţ într-un cal înaripat, o cutie de carton într-un dulap pentru hainele păpuşii sau într-un camion).
  • TREBUIE SĂ MOBILIZEZE ȘI SĂ DEZVOLTE ABILITĂȚI. Este important ca jucăriile alese să îl mobilizeze pe copil la o activitate vioaie, antrenantă, prilej pentru a-şi dezvolta gândirea, imaginaţia, memoria, abilităţile şi deprinderile fizice, spiritul de observaţie.
  • NU TOATE DEODATĂ. Este bine să rotești jucăriile copilului (să nu i le dai pe toate o dată pentru a nu se plictisi de ele, sau pentru a nu-l pune în încurcătură, neştiind la care să se oprească).
  • NU RĂMÂN ARUNCATE PESTE TOT. După fiecare joc copilul trebuie învăţat să-şi strângă jucăriile.
  • FĂRĂ ”ASTA-I PENTRU FETE SAU ASTA E PENTRU BĂIEȚI”. Încă de mici copiii învaţă prin joc să acţioneze conform stereotipurilor de gen (anumite activităţi sunt destinate sexului masculin sau feminin). Prin jucăriile pe care le cumpără, prin activităţile pe care le desfăşoară cu copiii lor, părinţii favorizează sau nu formarea stereotipurilor de gen. Întrucât în ultimii ani majoritatea meseriilor sunt accesibile ambelor sexe, este de preferat o educaţie nonstereotipică.

Ceea ce trebuie să reţii este faptul că achiziţionarea de jucării nu ţine locul părintelui în jocul cu copilul şi nu ţine locul părintelui în viaţa de zi cu zi!

Iată câteva jocuri menite să dezvolte anumite abilități și/sau procese psihice:
Jocuri de limbaj
Să te joci cu copilul este un bun prilej de achiziţionare şi de dezvoltare a limbajului micuţului. Ştim cu toţii că limbajul se învaţă prin imitaţie.
Iată cum poți sprijini copilul:

  1. Numește în cuvinte clare şi simple ceea ce face copilul, sau ceea ce faci tu pentru el (mai ales la copiii foarte mici (0-3 ani) şi la copiii cu dificultăţi de vorbire).
  2. Numește animale din cărticele – copilul se va amuza, va dori să te imite. În plus, copiii mici, de 1-2 ani sunt foarte încântaţi de imaginile cu animale, să dea paginile cărții.
  3. Mai târziu, când copilul merge la grădiniţă, îl poți învăţa, prin joc:
  • Forma de plural a cuvintelor (jocul “Eu spun una, tu spui multe”: tu spui forma de singular: “Eu spun un caiet” şi copilul spune “Mai multe caiete”. Rolurile pot alterna)
  • Diminutivele (jocul “Să alintăm cuvintele”: tu spui forma obişnuită a cuvântului şi copilul spune forma de diminutiv: de exemplu spui “casă” iar copilul spune “căsuţă”. Rolurile pot alterna.)
  • Diverse prepoziţii precum şi diverse acorduri între părţile de propoziţie (“Cum e corect?”: poți formula mai multe propoziţii, cerând copilului să o aleagă pe cea corectă. Ex.: Îl întrebi: Cum e corect: “Cartea şi caietele este pe masă” sau “Cartea şi caietele sunt pe masă”?).

 4. Vocabularul copilului poate fi dezvoltat şi el prin jocuri simple şi la îndemână:

  • Poți utiliza în acest sens un dicţionar de grădiniţă sau o enciclopedie pentru copii.
  • Alegeți, pe rând, din carte o imagine. Apoi întrebi ce reprezintă acea imagine.
  • Se pot formula întrebări şi răspunsuri într-o limbă străină.

Jocuri de memorie
Memoria copilului poate fi şi ea antrenată, fie cu ajutorul jocurilor speciale din comerţ, fie cu ajutorul jocurilor improvizate chiar de tine, cu ceea ce ai la îndemână.
Iată un exemplu pentru dezvoltarea memoriei vizuale:

  • Pasul 1 : tu şi copilul puteți alege mai multe obiecte pe care să le puneți pe o măsuţă.
  • Pasul 2 : După ce discuți cu copilul despre fiecare obiect, îi ceri să închidă ochii, timp în care tu iei sau adaugi un obiect.
  • Pasul 3 : Îi ceri apoi copilului să spună ce lipseşte sau ce a fost adăugat.

Acest gen de jocuri antrenează memoria vizuală a copilului. Numărul de obiecte va varia în funcţie de vârsta copilului, cu copilaşii de 2-3 anişori folosindu-se 2-3 obiecte, iar cu cei mai mari numărul putând creşte progresiv în funcţie de abilităţile copilului. Acest joc se poate juca şi cu şcolarii din clasele primare.
Memoria narativă poate fi dezvoltată prin citirea de poveşti şi prin solicitarea copilului să povestească, sau să răspundă la anumite întrebări care vizează anumite amănunte.
Este important de ştiut că abia la 6 ani relatările copiilor ajung să fie similare naraţiunilor adulte. La 5 ani copiii reuşesc să menţină firul acţiunii şi să o ducă spre final, dar nu pot trage concluziile, în vreme ce la 4 ani memorează foarte multe episoade dar le relatează dezordonat.
Memoria numelor, importantă în învăţarea limbilor străine, a geografiei, istoriei, biologiei poate fi dezvoltată prin jocuri cum ar fi următorul:

  • Pasul 1: îi prezinți celui mic/celei mici câteva animale de pluş, alegând câte un nume pentru fiecare.
  • Pasul 2: Apoi le prezinți într-o ordine modificată, rând pe rând şi ceri copilului să spună cum se numeşte fiecare.
  • Pasul 3: Îl corectezi pe copil dacă acesta greşeşte. De asemenea, poți urmări progresul copilului, observând de câte runde de prezentare are copilul nevoie pt. a memora, precum şi câte nume. La 5 ani se poate ajunge până la 6 personaje.

Jocuri de gândire
Gândirea copilului poate fi şi ea dezvoltată prin jocuri. Deja de la vârsta de 1 an copiii se pot juca cu jocuri de încastrare:

  • Pentru început se recomandă jocurile de încastrare moi, din material textil care permit copilului să introducă piesele prin orice orificiu.
  • Spre doi ani se poate trece la jocurile de încastrare din plastic care permit încastrarea anumitor forme numai prin locurile speciale.
  • Tot începând de la doi ani şi continuând la vârsta preşcolară copilul este capabil să facă jocuri simbolice. Părinţii pot organiza cu copiii jocuri simbolice precum:”De-a mămicile”, “De-a bucătăresele”, “De-a magazinul cu jucării”, “De-a doctorul”, “De-a grădiniţa”, “De-a constructorii”, “De-a şoferii de autobuz”. Aceste jocuri sunt un bun prilej pentru achiziţionarea de către copil a unor cunoştinţe despre diverse meserii, norme sociale, reguli într-un mod agreabil. În comerţ există tot felul de truse de jucării: medicale, de bucătărie, cu scule, pt. frizerie etc.
  • Tot la vârsta preşcolară, poți desena diverse obiecte, omiţând anumite părţi (ex.: o casă fără uşă, o pasăre fără ochi, o bluză fără o mânecă, un copil încălţat numai cu un pantof, un copil care stă la masă şi mănâncă ciorbă, dar care nu are lingură etc.). Copilul are sarcina de a spune ce lipseşte din desen. Există şi în comerţ astfel de jocuri.
  • De asemenea, poți căuta în comerţ fructe care sunt tăiate în jumătăţi, legume, sau orice alte obiecte. Sarcina este de a căuta perechea şi de a forma întregul.
  • Căutarea asemănărilor dintre două obiecte, imagini, sau chiar persoane (asemănări fizice) contribuie la dezvoltarea operaţiilor gândirii de comparare.
  • Capacitatea copilului de a genera cuvinte în categorii semantice poate fi dezvoltată prin jocuri precum următoarele: alegi diverse obiecte din aceeaşi categorie (mobilier, alimente, fructe, legume, rechizite, îmbrăcăminte, animale, flori) şi ceri copilului să le numească cu un singur cuvânt. Sau numești o categorie şi ceri copilului să indice cât mai multe obiecte din acea categorie. Este bine ca tu și copilul să alternați rolurile.

Jocuri de autocontrol
Inhibiţia voluntară şi autocontrolul
pot fi dezvoltate prin jocuri precum “Statuile” (dansezi împreună cu copilul pe un fond muzical; la un moment dat opreşti muzica, trebuind să rămâneți nemişcaţi cât mai mult timp în poziţia în care v-a surprins întreruperea muzicii. Câştigă cine reuşeşte să rămână nemişcat mai mult timp) sau “Păpuşa vorbeşte în şoaptă” (timp de câteva minute tu și copilul veți vorbi în şoaptă în timp vă jucați cu păpuşa; regula de a vorbi un timp în şoaptă poate fi introdusă pe parcursul oricărui joc simbolic).

Jocuri de dezvoltare a atenţiei
Atenţia vizuală poate fi dezvoltată prin jocuri care au drept sarcină identificarea unui anumit obiect care este desenat împreună cu altele pe aceeaşi fişă.

  • Și tu poți face singur/ă astfel de fişe. De exemplu poți desena pe o foaie mai multe cifre şi poți cere copilului să caute într-un timp cât mai scurt o anumită cifră.
  • Foarte mult gustă cei mici jocuri precum “Mingea buclucaşă” – acest joc este un bun prilej de dezvoltare a atenţiei auditive selective dar şi de reunire a întregii familii în jurul copilului. Copilul/copiii şi părinţii sunt aşezaţi în cerc, unul dintre ei având rolul de a da diverse comenzi. Este nevoie de o minge suficient de mare pentru a putea fi prinsă cu uşurinţă, mai ales în cazul copiilor mai mici. Comenzile care pot fi date sunt de genul: “minge fierbinte” (la această comandă participanţii la joc trebuie să paseze foarte, foarte repede mingea de la unii la alţii în ordinea în care sunt aşezaţi), “minge rece” (la această comandă participanţii la joc trebuie să paseze încet mingea de la unii la alţii), “mingea cu sunete” (la această comandă fiecare participant trebuie să scoată un sunet înainte de a pasa mingea colegului de lângă el). Se pot găsi şi alte “variante de mingi”. Persoana care dă comenzile se schimbă de la un joc la altul.

Redescoperă bucuria şi plăcerea jocului alături de copilul tău! Câştigurile vor fi imense de ambele părţi.

Cristina Angela Tohănean,
Psiholog, psihoterapeut

Te așteptăm cu drag!

Pentru mai multe informații, va trebui să ne contactezi.

Contact

Tel: 0723552250

Copyright © 2022. All rights reserved cristinatohanean.ro. Designed by Cristina Neagoe