Cu siguranță ai auzit de la părinți, bunici, cunoscuți că “paza bună trece primejdia rea” sau că “e bine să pui răul dinainte”.

Învățăm din familie, astfel, de multe ori, să fim vigilenți, să evaluam dinainte toate aspectele unei acțiuni – inclusiv ce poate merge prost sau poate fi dăunător/periculos.

Adevărat, câteodată, părinții care resimt mai puternic aceste griji, le transmit copiilor o ”vigilență” mai puternică, chiar fără a-și face un scop din asta.

Totul (aproape) bine până aici vei spune.

Așa și este: face parte din a învăța să ne apărăm, să anticipăm și să ne adaptăm cât mai bine situațiilor de viață.

Și totuși, ce se întâmplă când aceste gânduri și comportamente te pun mereu în defensivă?

Când grijile preiau controlul, te împiedică să mai fii conștient de jumătatea plină a paharului, îți zădărnicesc capacitatea ta de a rezolva probleme, iar costul pe care îl aduc depășește, din păcate, cu mult beneficiile.

Te-ai întrebat vreodată când îngrijorarea este o emoție funcțională și când, dimpotrivă, este un simptom al anxietății generalizate?

Hai să îți povestesc ce se ascunde în spatele acestei tulburări!

Ce este anxietatea generalizată?

Persoanele care suferă de anxietate generalizată au tendința de a se îngrijora excesiv. Excesiv înseamnă, mai exact, disproporționat în raport cu pericole pe care și le imaginează sau pe care le identifică în evenimente negative minore de viață.

Aceste persoane sunt “dotate” cu un fel de “detector de pericole” deosebit de sensibil și capabil să se activeze la cele mai mici semnale.

Odată ce identifică aceste pericole, persoana încearcă să le controleze efectele punând la cale anticipat tot felul de planuri de a rezolva problema.

Din păcate, aceste îngrijorări devin de necontrolat, pun stăpânire pe viața persoanei și îi afectează funcționarea profesională, relațiile cu ceilalți și calitatea vieții.

Studiile arată că 7% din populația generală suferă de această tulburare, iar între 74-86% dintre cazuri tulburarea de anxietate generalizată se asociază cu tulburările depresive sau cu personalitatea de tip dependent ori evitativ.

Când și cum apare anxietatea generalizată?

În prima etapă, există un eveniment de viață minor negativ în legătură cu care persoana se îngrijorează excesiv dezvoltând tot felul de scenarii catastrofice cu privire la ce ar putea să meargă rău.

În a doua etapă: îngrijorările devin de necontrolat și persoana își dă seama că se îngrijorează excesiv, dar pur și simplu simte că nu se poate opri. Această lipsă de control aduce cu sine teama. Pe lângă teamă apar și manifestările neurofiziologice: transpirație, tremur, nod în gât, gol în stomac etc.

În a treia etapă, persoana încearcă să găsească soluții la nivel cognitiv și comportamental pentru a reduce teama și manifestările ei. Printre acestea se numără: scenarii mentale de rezolvare a problemei, discuții cu apropiații, consumul de alcool, medicamente pentru somn etc.

Aceste soluții la aceste probleme imaginare reduc doar pe termen scurt anxietatea și sunt ineficiente pe termen lung, rămânând vulnerabilitatea psihologică.

În a patra etapă se instalează anxietatea generalizată: de fiecare data când va apărea un eveniment negativ minor, ciclul va fi reluat.

Când cerem ajutorul unui specialist?

La fel ca în cazul oricărei tulburări, afectarea tuturor palierelor vieții și intensitatea emoțiilor negative sunt cele care motivează decizia de a apela la un specialist.

Iată situațiile în care anxietatea ne poate afecta mai serios buna funcționare a vieții:

• Îngrijorările interferează cu buna funcționare socială (de ex. președintele de bloc îmi răspunde fără prea mult entuziasm la salut într-o dimineață și devin îngrijorat cu privire la faptul că nu mă place și că le va spune și vecinilor că sunt un tip ciudat, ceea ce îi va determina și pe aceștia să nu dorească să fie prieteni cu mine.)
• Îngrijorările alterează funcționarea familială (în cazul în care soția nu-mi răspunde la telefon, o sun de 30 de ori și imi fac tot felul de gânduri negre: a avut un accident, a jefuit-o cineva, m-a părăsit etc.)
• Nu în ultimul rând, grijile au impact asupra funcționării profesionale (la orice mică greșeală petrec ore în șir gândindu-mă că șeful mă va concedia, nu voi avea cu ce să îmi plătesc creditul la bancă, vom rămâne pe drumuri etc.).

Care sunt factorii care determină apariția anxietății generalizate?

Se pare că această tulburare apare atât din cauza unor predispoziții biologice cât și a unor predispoziții psihologice:

1. Unele persoane au pur și simplu o vulnerabilitate biologică care este transmisă genetic, ereditar. Această vulnerabilitate constă într-un dezechilibru la nivelul sistemului nervos vegetativ, ceea ce duce la o activare neurofiziologica crescută la aceste persoane.
2. De asemenea, este prezentă o vulnerabilitate psihologică. Înseamnă că aceste persoane:

• Și-au structurat încă din copilărie credința că lumea este un loc periculos, greu de controlat și că trebuie să fie atente mereu la multiplele pericole, fiind singurele care pot să-și poarte de grijă.
• Nu tolerează incertitudinea, având nevoia excesivă de a controla/de a ști ce se întâmplă. Cu alte cuvinte totul să fie absolut previzibil.

Cum ajută sedințele de psihoterapie?

În ședințele de psihoterapie persoana care suferă de anxietate generalizată:

• Va învăța, cu ajutorul unor tehnici specifice (amânarea îngrijorărilor, evaluarea probabilității de a se întâmpla diverse lucruri, jurnalul îngrijorărilor etc.), să transforme îngrijorările patologice în îngrijorări adaptative,
• Va învăța tehnici de rezolvare de probleme,
• Va restructura convingerile cu privire la lume și pericolele ei,
• Va dezvolta deprinderi de a cultiva emoțiile pozitive.

Dacă îngrijorările nu te lasă să trăiești și să te bucuri de prezent, solicită cât mai curând sprijin de specialitate!

Cristina Angela Tohănean
Psiholog clinician, psihoterapeut