Din păcate, tot mai des auzim de acest ADHD care îi afectează pe copiii din zilele noastre.

Mulți părinți se întreabă cum de “pe vremea lor” nu se auzea atât de des despre această tulburare. Mai mult, sunt tentați să considere că este vorba despre o exagerare a specialiștilor de azi.

De asemenea, ne întrebăm cum e posibil ca depresia și anxietatea să fie tot mai prezente în rândurile copiilor și adolescenților de azi?

Păi, am putea spune, ei se confruntă cu mai puține dificultăți decât generațiile anterioare.

Nu cumva este vorba de un răsfăț excesiv și de o exagerare sau chiar de o tendință la modă?

Haideți să vedem ce explicații au găsit specialiștii pentru această lipsă de concentrare a atenției de care suferă copiii zilelor noastre (ADHD – dificultăți la nivelul atenției, hiperkinetism și impulsivitate) dar și pentru creșterea prevalenței tulburărilor depresive și anxioase în rândul copiilor și adolescenților.

S-a observat că mulți dintre copiii care au primit diagnosticul de ADHD se pot concentra pe activități cu stimulare crescută, problema apărând atunci când trebuie să se concentreze pe activități cu stimulare scăzută, neinteresante pentru ei.

Cercetările arată că incapacitatea de concentrare și de menținere a atenției, atât la persoanele cu ADHD, cât și la mulți dintre copiii și adolescenții de astăzi, se datorează faptului că sistemul de recompensă din creier este suprastimulat, fapt care duce la inhibarea funcției dopaminice.

Această suprastimulare a sistemului de recompensă este răspunzătoare și în cazurile de depresie, anxietate și adicții.

Cum s-a ajuns la acest efect nedorit? Cum s-a ajuns ca acest „mai mult, mai des, mai bine” să devină un dușman al sănătății și al stării de bine?

În zilele noastre accesul la plăcere este foarte facil, fie ca este vorba de substanțe gratificante (zahăr, alcool, tutun etc.), fie că este vorba de activități gratificante.

Noile tehnologii fac posibilă obținerea printr-un click sau printr-un simplu buton apăsat a acestor plăceri, stimulând sistemul recompensei din creier.

Practic copiii și adolescenții de astăzi au aproape non-stop activat acest sistem al recompensei.

Și nu numai copiii, ci și mulți dintre adulții zilelor noastre.

Ce se întâmplă în creier?

Când centrul recompensei este activat, creierul primește o doză de dopamină. Aceasta crește nivelul de energie și motivația și dorința de a obține gratificarea.

În momentul în care primim recompensa ne simțim gratificați, simțim plăcere din cauza unor neurotransmițători care poartă numele de peptide opioide endogene.

Pe lângă plăcere, activarea frecventă a sistemului de recompensă aduce, prin execesul de dopamină care este secretat, următoarele efecte:

1. Agresivitate și iritabilitate, fapt ce duce la un control scăzut al impulsurilor. Cu toții am observat comportamentele nepotrivite ale copiilor noștri după ce au consumat mai multe ore jocuri video sau au utilizat tot felul de dispozitive.

2. Scăderea plăcerii, efect care apare datorită faptului că neuronii se protejează în raport cu excesul de dopamină din creier, reducând numărul de receptori ai dopaminei de pe suprafața lor, pentru a nu intra în suprastimulare (evitând riscul de vătămare și de moarte prematură a neuronilor).

Ca urmare avem nevoie de mai multă stimulare pentru a obține aceeași doza de plăcere (mai mult timp petrecut pe ecrane, o mai mare cantitate dintr-o anumită substanță).

Activitățile cu stimulare scăzută: citit, desenat, plimbări, sarcinile școlare devin și mai puțin recompensante.

Pe lângă dezinteresul față de activitățile mai sus enumerate  poate ați observat că mulți dintre copiii de astăzi nu se mai bucură atunci când primesc un cadou sau nici măcar nu știu să numească un cadou care le-ar putea aduce bucurie.

3. Este afectată secreția de serotonină, având condițiile necesare pentru instalarea depresiei și a anxietății.

Adolescenții și copiii sunt mai sensibili la aceste stimulări excesive ale sistemului de recompensă pentru că creierul lor eliberează mai multă dopamină decât creierul adult.

Pentru copii și adolescenți tehnologia devine periculoasă atunci când nu este doar una dintre mai multe modalități de a petrece timpul, ci unica.

Cristina-Angela Tohănean

Psiholog, psihoterapeut