Adaptare copilului la grădiniță

Dragi mămici, tătici şi bunici, a sosit momentul ca puiul vostru să intre într-o nouă lume plină de experiențe diferite.

Începerea grădiniței este o tranziție plină de emoții atât pentru părinți cât și pentru copii.

Cum ar putea fi altfel?

Până la urmă este vorba de o mare schimbare: un alt stil de viață adică introducerea în relațiile copilului a noi persoane, noi reguli, noi activități.

Este dificil, la început, atât pentru copii cât și pentru părinți.

Pe de o parte, copiii vor fi puși în situația să :

•  renunțe, cel puțin pentru o parte din zi la a fi în centrul atenției .
•  accepte separarea de mamă, bunică . Pentru unii copii această separare este trăită cu multă anxietate. Sunt foarte importante experiențele anterioare ale copilului cu părinții sau bunicii: dacă copilul a trăit în repetate rânduri experiența de a se găsi dintr-o dată fără mama sau bunica, acestea preferând să plece pe furiș, decât să se confrunte cu plânsul copilului la despărțire, copilul trăiește în permanență îngrijorarea că părinții/bunicii nu se mai întorc să îl ia și frica de a rămâne în mod imprevizibil fără ei.
•  experimenteze noi emoții sau, dacă nu noi, ele vor fi mai intense,
•  nu în cele din urmă, să învețe lucruri noi într-un cadru organizat.

Pe de altă parte, părinții trec și ei prin diverse experiențe :

•  este nevoie să fie capabili să lase copilul să se desprindă ușor de mediul familial și să îi ajute pe cei mici cu această tranziție,
•  mai mult, aducerea copilului la grădinită poate implica multă ambivalență mămicilor: știu că este spre binele copilului să frecventeze grădinița, dar în același timp îl cred încă prea mic pentru a se descurca fără ele, încearcă teama de a nu mai fi cele mai importante în viața copilului sau teama unui nou început în plan profesional.

Cum puteți preîntâmpina dificultățile și cum puteți să îl sprijiniți pe copil dacă este un copil mai anxios?

Investiți pozitiv frecventarea grădiniței de către copil :

• discutați cu ceva timp înainte despre faptul că va merge la grădiniță,
• punctați că doar copiii mari merg la grădiniță,
• vorbiți despre lucrurile minunate pe care le va învăța acolo, despre copiii pe care îi va cunoaște, despre faptul că sunteți mândri că el va merge la grădiniță.

Optimismul vostru și emoțiile pozitive pe care le transmiteți copilului în timp ce vorbiți despre aceste lucruri vor fi un semnal pentru copil că nu are motive de îngrijorare.

Reacțiile emoționale ale părinților, așadar, sunt foarte importante pentru copil.

Dacă voi vă îngrijorați, transmiteți același lucru copiilor.

Dacă voi sunteți relaxați și veseli privind grădinița, educatoarea, activitățile, copiii le vor accepta și ei cu mai multă relaxare.

Familiarizați copilul cu grădinița

• Cu ceva timp înainte de începerea grădiniței este bine să vă familiarizați copilul cu oamenii/locul respectiv înainte de a-l lăsa singur acolo. Faceți așadar vizite la grădiniță, prezentați-i copilului educatoarea de la grupă.

Mai puțin este mai bine pentru început

• Lăsați copilul în primele zile mai puțin timp la grădiniță. Chiar dacă doriți ca în final să lăsați copilul la programul lung este bine să aveți în vedere o săptămână-două de acomodare, în care numărul de ore pe care le petrece la grădiniță să crească progresiv.

Ritualurile ajută la liniștire și anticipare

• Realizați un ritual de despărțire: de exemplu, însoțiți copilul în vestiar, îl ajutați să se schimbe, îl conduceți până la ușă și îi dați un pupic de despărțire, îl îmbrățișați, îi urați succes, îl informați cine va veni după el, după care vă despărțiți.
• Evitați prelungirea despărțirii, revenirea să vedeți ce face sau plecarea pe furiș! O singură abatere este suficientă pentru a vă sabota toate eforturile. Copilul va dori să încerce din nou să obțină beneficiul de a mai sta un pic cu dumneavoastră.
• Este bine să aveți un ton optimist la despărțire, transmițând astfel copilului ca totul e ok.

Întăriți comportamentele pozitive ale copilului:

• Lăudați-l și reamintiți-i cât de curajos este!
• Puteți avea discuții despre cum s-ar descurca într-o asemenea situație un personaj de poveste sau despre cât de mândru ar fi acel personaj de prestația copilului.

Acceptați și respectați emoțiile copilului, dar fără exagerări:

• Dacă la despărțire copilul plânge este bine să vorbiți cu el, să-i arătați că îi înțelegeți și îi acceptați suferința, însă fără  o simpatie sau milă exagerate (acestea ar risca să întărească acest comportament indezirabil al copilului).
• Se recomandă evitarea oricăror glume sau ridiculizări ale manifestărilor copilului .
• De asemenea, este importantă evitarea recompensării copilului pentru a-l face să îşi mascheze supărarea – de exemplu, dacă i se propune o activitate plăcută după despărţirea de părinte,  aceasta trebuie să fie oferită necondiţionat. Altfel apare riscul întăririi comportamentului problematic.
• La sfârșitul zilei părintele trebuie să aibă reacții normale de bucurie la revederea copilului , fără exagerări și fără să transmită ideea că și el a fost mort de îngrijorare iar acum trăiește o mare ușurare că puiului lui nu i s-a întâmplat nimic.
• Dacă și părintele este foarte anxios poate reveni cu un telefon pe parcursul zilei pentru a se interesa de starea copilului.

Vă doresc, așadar, succes si vouă si copilului vostru în parcurgerea acestei etape!

Cristina Angela Tohanean,

Psiholog, psihoterapeut