Psihoterapie copii
Copilul meu plânge şi nu vrea să meargă la grădiniţă (prezentare caz)
Nume: A.T.
Vârstă: 6 ani şi 4 luni
Mediu de provenienţă: urban
Nivel de studii: copilul frecventează grădiniţa la grupa mare pregătitoare
Statut marital: mama este căsătorită cu tatăl fetiţei, împreună cu care mai are şi un băieţel în vârstă de 1 an şi 8 luni
Scurta prezentare a evenimentelor semnificative din anamneza pacientului:
Mama s-a prezentat la terapie cu următoarea problemă: după vacanţa de vară A.T. a refuzat să vină la grădiniţă, făcând crize puternice de plâns şi nedorind să se despartă de mamă. Mama a încercat să o liniştească pe fetiţă timp de aproximativ 30 de minute, lucru care a fost imposibiC. Mama a fost nevoită să o ia pe fetiţă acasă. Toată ziua fetiţa a întrebat-o pe mamă dacă a doua zi va trebui să meargă din nou la grădiniţă. A doua zi istoria s-a repetat şi copilul a rămas din nou acasă. Mama a fost f. supărată şi nu a vorbit cu fetiţa toată ziua. Această situaţie se menţine de aproximativ o lună, timp în care fetiţa a mai fost convinsă de câteva ori să vină până la grădiniţă, nerămânând, însă, niciodată. S-a întâmplat ca fetiţa să ţipe în somn “Nu vreau la grădiniţă” şi să se trezească plângând. Doamana T. se arată îngrijorată şi de faptul că la ultima încercare de a o lăsa pe A.T. la grădiniţă aceasta a vomat. Mama menţionează faptul că şi la începutul anului şcolar precedent fetiţa a avut dificultăţi de adaptare, dar nu s-a manifestat niciodată atât de puternic. Din interviul cu mama am înţeles că fetiţa este timidă şi are în general dificultăţi de a relaţiona cu copiii. Doamna T. spune că în general A.T. refuză să rămână singură şi exemplifică o situaţie recentă în care A.T. nu a dorit să rămână la locul de joacă din cadrul unui Mall, cu toate asigurările mamei că se întoarce în jumătate de oră şi cu toate încercările celor de la locul de joacă de a o convinge prezentându-i atracţiile locului. Doamna T. nu a menţionat alte dificultăţi în relaţia cu copiluC. Am înţeles că fetiţa era singura care trebuia să plece de acasă întrucât tatăl nu avea un serviciu.
Conceptualizarea cazului
1.Factori etiologici
– timpul petrecut în sânul familiei a făcut ca exigenţele mediului grădiniţei să apară ca indezirabile
– lipsa de previzibilitate a părinţilor cu privire la reînceperea grădiniţei
– întărirea comportamentelor problematice ale fetiţei de către mamă
2. Ipoteza de lucru
Analiza funcţională a comportamentului problematic după modelul ABC comportamentaC.
Antecedente:
– perioada vacanţei în care A.T. a stat acasă
– A.T. este singura care trebuie să plece de acasă
– faptul că mama a luat fetiţa acasă după prima zi în care ea a plâns şi a refuzat să rămână la grădiniţă a creat aceleaşi expectanţe pentru zilele următoare şi a furnizat şi cunoştinţe procedurale
– faptul că mama cedează cerinţelor fetiţei de a nu fi lăsată în diverse locuri, ca urmare a crizelor pe care aceasta le face a creat aceleaşi expectanţe pentru toate situaţiile similare şi a furnizat şi cunoştinţe procedurale.
Comportamente problematice:
– A.T. refuză să se separe de mamă în situaţii diverse, reacţionând prin crize de plâns şi manifestări somatice (vomă)
Consecinţe:
– faptul că fetiţa este luată acasă după ce plânge în vestiarul grădiniţei sau în diversele situaţii în care este dorită separarea de mamă, are rolul de întărire pozitivă pentru comportamentul problematic
– timpul petrecut acasă, activităţile liber alese de acasă reprezintă întăriri pozitive pentru refuzul de a merge la grădiniţă
– atenţia pe care mama şi personalul grădiniţei sau al locurilor de joacă o acordă copilului, timpul petrecut pentru a o convinge pe A.T. să meargă sau să rămână la grădiniţă sau la locurile de joacă constituie de asemenea, o întărire pozitivă pt. crizele pe care copilul le face în aceste situaţii.
3. Obiectivele terapiei
1. reintegrarea lui A.T. în mediul grădiniţei
2. dezvoltarea competenţelor sociale