Psihoterapie copii

Copilul meu este timid şi nu se joacă cu ceilalţi copii (prezentare caz)

 

Nume: C.
Vârstă: 5 ani
Mediu de provenienţă: urban          
Nivel de studii: copilul frecventează grădiniţa la grupa mare
Statut marital: mama este căsătorită cu tatăl fetiţei C. fiind unicul lor copil

Scurta prezentare a evenimentelor semnificative din anamneza pacientului:
Mama s-a prezentat la terapie cu următoarea problemă: Fetiţa a început grădiniţa la vârsta de 3 ani şi a avut dificultăţi de adaptare şi separare, mama relatând că a plâns în momentul în care se despărţea de mamă, aproximativ o lună şi jumătate. Feedback-ul primit de la educatoare era ca C. este o fetiţă timidă care preferă să stea singură sau pe lângă educatoare. Deşi începând cu grupa mijlocie C. s-a integrat mai bine în grupă, nu a mai plâns a continuat să prefere jocul individual în detrimentul jocului cu ceilalţi copii. În continuare mama este îngrijorată pentru faptul că, deşi este al treilea an la grădiniţă, în aceeaşi grupă, fetiţa are o singură prietenă. Când merge în vizite sau în parcuri refuză să se împrietenească cu ceilalţi copii, deşi când mama o întreabă dacă vrea să aibă prieteni C. răspunde afirmativ. Mama menţionează şi alte dificultăţi pe care le are cu fetiţa: fetiţa este foarte neascultătoare, un cu totul alt copil acasă decât la grădiniţă (la grădiniţă este foarte cuminte), C.  nu vrea să poarte rochiţe (mama se îmbracă mai mult sport ), nu vrea să i se spună că este frumoasă, nu vrea să fie în centrul atenţiei. Singurul de care ascultă mai mult este tatăl, acesta fiind, însă, foarte puţin timp cu familia datorită serviciului. De cele mai multe ori mama cedează în faţa pretenţiilor fetiţei. De multe ori ajunge să ţipe la ea, ba chiar să o şi lovească, regretând apoi acest lucru şi făcând totul pentru a reintra în graţiile fetiţei.
Mama este ea însăşi o persoană anxioasă, timidă, cu puţini prieteni, emotivă, cu puţine resurse de control emoţional, cu stimă de sine scăzută, nemulţumită de dinamica cuplului şi a familiei, fără ca în familie să fie certuri explicite pe această temă. Nemulţumirile ei rămân mai degrabă nemărturisite.

Conceptualizarea cazului

1.Factori etiologici
Abilităţile sociale deficitare ale mamei
Abilităţile parentale deficitare ale mamei
Lipsa frecventă a tatălui
Caracteristicile de personalitate ale mamei: anxioasă, emotivă, cu o stimă de sine scăzută

2. Ipoteza de lucru
Modelarea comportamentului mamei poate explica de ce fetiţa nu preferă să poarte fuste şi de asemenea poate explica abilităţile de relaţionare deficitare ale fetiţei.
Întrucât nu a fost ajutată de către mamă să facă triunghiularea, fetiţa nu dispune de cunoştinţe procedurale în acest sens.

3. Obiectivele terapiei
1. achiziţionarea de către C. unor deprinderi sociale şi a unor comportamente de gen care să-i faciliteze o mai bună integrare în grupurile de covârstnici
2. achiziţionarea de către mamă a unor tehnici de disciplinare pozitivă

Te așteptăm cu drag!

Pentru mai multe informații, va trebui să ne contactezi.

Copyright © 2024. All rights reserved cristinatohanean.ro.