Întrebări frecvente copii

Ce este inteligența emoțională?

Află noțiuni esențiale despre inteligența emoțională

Sigur ai întâlnit în jurul tău oameni capabili, muncitori, inteligenți dar care par că nu reușesc să își valorifice potentialul în plan profesional.

Te întrebi: Ce li se întâmplă? Ce le lipsește?

Sau adulți în toată firea care în diverse situații practice sau care le solicită deprinderi emoționale și sociale nu se comportă adecvat : se lasă doborâți de vreun eșec, sunt usor de ”păcălit”, sunt dependenți de părerea celorlalți și multe altele.

Ei bine, și acum să ne uitam la cealaltă extremă !

Sigur ai întâlnit și persoane în legătură cu care ți-ai pus întrebarea: Domnule, cum reușește? Cum are așa succes?

Vorbim despre acele persoane care nu par a avea anumite capacități intelectuale sau profesionale excep ționale, dar care reușesc de minune să se adapteze social și emoțional la o varietate de contexte, fiind considerate oameni de succes.

Hai să iți mai dau un exemplu !   

Știm cu toții că atunci când suntem cuprinși de furie, nimeni și nimic nu mai poate ajunge la noi. Ne mirăm noi înșine, când focul furiei se stinge: cum am putut să mă manifest astfel, cum am putut să nu țin cont de anumite aspecte clare și evidente?

Ce este ”acel ceva” care ne ajută să fim noi înșine, să găsim soluții, alternative, să avem acces la resursele noastre astfel încât, în ciuda dificultăților cu care ne confruntăm să ne menținem funcționarea profesională, relațiile sociale și sănătatea corpului nostru?

Aceasta fortă secretă este inteligența emotională.

Dar ce este ea, ce înseamnă mai exact?

Cu toții ne confruntăm cu situații neplăcute în raport cu care trăim emoții negative. Cu toții le simțim. Cu toții le trăim și trebuie să le facem față. Ce este important, esential de fapt, este CUM INTERPRETĂM SITUAȚIILE CU CARE NE CONFRUNTĂM. Felul în care ne raportăm la o situație problematică, va determina o anumită trăire emoțională care ne va permite sau nu să fim raționali și să găsim soluții.

Studiile psihologice confirmă faptul că emoțiile negative disfuncționale (furia, anxietatea, deprimarea, rușinea, vinovăția) nu apar în urma unor evenimente negative, ci în urma felului în care individul se raportează, gândește despre acestea.

Cu alte cuvinte nu situația creează emoția, ci felul în care individul se raportează la acea situație. Felul în care ne raportăm la situații ține de inteligența emoțională a fiecăruia dintre noi.

Uite, dacă ne uităm la copiii de vârstă preșcolară și școlară putem vedea ușor tipuri de credințe precum următoarele, care duc la emoții negative disfuncționale și care îi împiedică să relaționeze adecvat și să aibă performanțe școlare:

“Este cumplit dacă ceilalți nu mă plac”

“Sunt o persoană rea dacă greșesc”

“Totul trebuie să se întâmple așa cum vreau eu, și eu trebuie mereu să am ceea ce vreau”

“Trebuie să primesc cu ușurință ceea ce vreau”

“Lumea trebuie să fie dreaptă”

“Trebuie să câștig”

“Nu ar trebui să aștept pentru a avea ceva”

“Este mai bine să evit provocările decât să risc eșecul”

“Trebuie să mă conformez grupului”

“Nu suport să fiu criticat”

“Este vina părinților mei că sunt nefericit”

“Nu pot să fac nimic pentru a depăși starea în care sunt”

Ce efect au pentru copil aceste credințe?

 

Ele constituie FACTORI DE VULNERABILITATE PSIHOLOGICĂ în raport cu situațiile problematice pe care orice persoană le întâmpină în viață.

Dacă vrei, gândește-te la ele ca la niște ochelari cu lentile colorate în nunanțe neplăcute care imprimă culoarea lor și situațiilor cu care copilul se confruntă.

Un copil care pierde un concurs va ajunge să trăiască emoții diferite în funcție de credințele pe care le are, credințe care determină nivelul lui de dezvoltare a inteligenței emoționale.

Dacă își va spune: “Trebuie să câștig că altfel este groaznic. Nu suport să pierd” va fi foarte foarte trist sau furios.

Dacă își va spune: “Îmi pare rău că am pierdut. Voi încerca pe viitor să mă strădui mai mult” emoția pe care o va trăi va fi de regret sau de ușor disconfort, aceste emoții permițându-i copilului să funcționeze adecvat în continuare , fără să facă o criză sau fără să dobândească frica de eșec.

Inteligența emoțională este necesară unui copil pentru a soluționa probleme precum:

  •  relaționarea cu colegii de clasă și joacă,
  •  dificultățile lucrului în echipă, managementul emoțiilor în condiții de examen, adaptarea la un nou context cultural și social,
  •  situații de pierdere (divorțul părinților, pierderea unei persoane dragi),
  •  situații imprevizibile.

Lipsa inteligenței emoționale duce la emoții disfuncționale (furie, anxietate, deprimare, vinovăție, rușine) care împiedică căutarea și găsirea de soluții la problemele cu care se confruntă copilul sau adultul.

Există și o veste bună! Vestea bună este ca inteligență emoțională poate fi educată și dezvoltată încă de la vârsta copilăriei de către părinți și de către persoanele semnificative din jurul copilului.

În primul rând, părintele însuși trebuie să-și identifice propriile lentile cu care se uită la evenimentele din jurul lui. Dacă este nevoie, el trebuie să lucreze la modificarea coloraturii unora dintre acestea. În acest fel, va putea să consituie un model de inteligența emoțională pentru cel mic și să contribuie și explicit la dezvoltarea inteligenței emoționale a acestuia.

Este foarte important de reținut: copilul preia modul în care membrii familiei și alte persoane din jur gestionează situațiile dificile.

În al doilea rând, există posibilitatea de includere a copilului în programe de dezvoltare a inteligenței emoționale.

Și acum că ai înțeles ce este inteligență emoțională, în articolul următor vei putea afla cum poți dezvolta inteligența emoțională a copilului tău.

Pe curând!

Cristina Tohănean

Psiholog clinician, psihoterapeut

Te așteptăm cu drag!

Pentru mai multe informații, va trebui să ne contactezi.

Contact

Tel: 0723552250

Copyright © 2022. All rights reserved cristinatohanean.ro. Designed by Cristina Neagoe