Vreți să aflați un lucru ciudat dar cât se poate de adevărat? Veți întelege de ce dependența de o persoană apropiată este de fapt un lucru cât se poate de bun.

Probabil că știți teoriile mai vechi care spuneau: „pe copil să-l săruți numai în somn” sau „lasă-l pe copil să plângă și să se liniștească singur, altfel va deveni dependent emoțional și nesigur”. Aceste teorii susțineau că așa se formează independența adultului.

Ei bine, încă de la mijlocul secolului 20, psihanalistul John Bowlby a demonstrat exact opusul.

Pentru a fi independenți, trebuie să fim dependenți.

Bowlby a venit cu o teorie total diferită, TEORIA ATAȘAMENTULUI. El spune că dependența nu este un cuvânt cu conotații negative.

Din contră, cu cât vom ști că avem cel puțin o persoană în viața noastră pe care ne putem baza, cu atât vom reuși mai mult să ne îndreptăm atenția către exterior, să fim independenți, să ne asumăm riscuri, să fim creativi, să ne realizăm visele, fie că suntem copii, fie că suntem adulți.

Suntem programați genetic să depindem emoțional de cel puțin o persoană, care devine cea mai importantă persoană din viața noastră.

Psihologia evoluționistă susține această teorie oferind următoarele explicații: în mediile ostile în care trăia omul care contează genetic pentru noi, se întâmpla frecvent să pierzi persoana de care erai atașat.

Pentru a te proteja, fie te distanțai emoțional de acea persoană și încercai să te bazezi doar pe tine pentru a te proteja emoțional și pentru a-ți maximiza șansele de supraviețuire (stilul de atașament evitant), fie te agățai de persoana de care erai atașat și erai hipervigilent pentru a nu o pierde (stilul de atașament anxios).

Strămoșii care au avut parte de medii de viață mai liniștite au putut observa că a investi emoțional în cel puțin o persoană de-a lungul vieții, le maximiza mult șansele de supraviețuire și dezvoltare. 

Studiile arată că, fie vorba de copii, fie vorba de adulți cele trei stiluri de atașament sunt distribuite în populație în felul următor:

• puțin peste 50% dintre indivizi au un stil de atașament securizant
• 20% sunt anxioși,
• 25% sunt evitanți,
• 3-5% aparțin celei de-a patra categorii, reprezentând o combinație între stilul anxios și stilul evitant.

Știați că ducem cu noi, în viața de adult, stilul de atașament format în copilarie?

Stilurile de atașament se formeaza în copilăria timpurie, undeva între nouă luni și un an și jumătate.

Ele sunt “create” în relația cu cel puțin una dintre persoanele care ne oferă îngrijire și sunt “duse” apoi în relația de cuplu, partenerul devenind baza noastră de siguranță.

Creierul nostru îi încredințează părintelui atunci când suntem copii și mai apoi partenerului nostru rolul de a fi baza noastră de siguranță, persoana pe care o folosim ca sprijin emoțional și refugiu sigur și la care apelăm atunci când avem nevoie. 

Mai mult decât atât, s-au realizat experimențe care au demonstrat acest lucru.

Acestea au apelat la măsurători obiective ale presiunii sangvine și ale modificărilor survenite la nivel cortical (RMN) arătând cum contactul fizic cu partenerul de viață duce la scăderea tensiunii arteriale la niveluri mai apropiate de cele normale în cazul persoanelor care sufereau de hipertensiune și cum prezența partenerului poate reduce anxietatea într-o situație stresantă.

Înțelegerea stilului propriu de atașament, cât și a stilului de atașament al partenerului devin astfel extrem de importante pentru a înțelege funcționarea cuplului.

Când suntem într-o relație de cuplu cu o persoană care nu ne oferă o bază de siguranță solidă, ne sunt afectate starea emoțională de bine, capacitatea de a ne dezvolta, sănătatea fizică.

Este evident că șansele de a avea o relație funcțională sunt mult mai mari atunci când ambii parteneri au un stil de atașament securizant.

Pe de altă parte, aceste șanse sunt reduse atunci când unul dintre parteneri are un stil de atașament evitant și celălalt un stil de atașament anxios.

Vestea bună este că ne putem salva relațiile. 

Nu suntem nevoiți să trăim o viață întreagă povara unui stil de atașament nesecurizant.

Stilul de atașament al unei persoane poate fi modificat în aproximativ patru ani, dar acest lucru poate fi făcut doar dacă persoana se află într-o relație cu cineva și dacă beneficiază de ajutor de specialitate. 

Haideți să vedem împreună indicii ale fiecărui stil de atașament.

Stilul securizant

• Persoanele cu acest stil își doresc și se simt confortabil în relație cu partenerul de cuplu.
• Ele pot rezolva constructiv conflictele fără să le evalueze ca indicatori ai pericolului de a pierde partenerul, așa cum ar face persoanele cu stil anxios.
• Persoanele cu acest stil sunt în confort cu ideea de a depinde de partener și de a fi ele însele baza de siguranță pentru celălalt.
• Își exprimă cu ușurință afecțiunea față de partener și oferă la rândul lor sprijin.

Stilul  evitant

• Aceste persoane se gândesc că a fi în relație cu cineva echivalează cu pierderea libertății și independenței și preferă, mai degrabă relațiile ocazionale.
• Nu simt nevoia să fie deschise în relația de cuplu, păstrează multe secrete și se simt agitate atunci când partenerul este prea apropiat.
• Deși le este dor de partener atunci când acesta este departe, atunci când sunt împreună simt nevoia să evadeze.
• Nu sunt geloși, ba dimpotrivă: atenția pe care partenerul o acordă altor persoane de sex opus e un semn că nu sunt în pericolul de a avea o relație prea acaparatoare.

Stilul anxios

• Persoanele cu acest stil de atașament detectează peste tot pericole ale pierderii relației și se activează la stimuli insesizabili pentru persoanele cu celelalte două stiluri: o privire, un gest, un cuvânt.
• Se atașează foarte repede de un partener nou și devin destul de adezive.
• De obicei creează o mică dramă în jurul relațiilor lor și devin chiar plictisitoare pentru persoanele din anturajul lor.
• Se simt îngrijorate că nu sunt suficient de atrăgătoare și le e teamă că vor rămâne singure pentru totdeauna dacă relația cu partenerul actual se încheie.

Efectul pe care îl aduce un stil de atașament sănătos în relație are efecte covârșitoare pentru starea de bine, fericirea și libertatea fiecărui membru al cuplului.

Dacă simți că viața ta dar și relația ta are de suferit pornind de la stilul de atașament, nu duce cu tine povara aceasta.

Apelează la un specialist care te va îndruma în această călătorie de descoperire a libertății și, de ce nu, de re-descoperire a partenerului tău de cuplu.

Cristina Tohănean

Psiholog, psihoterapeut