Munca.

O facem de nevoie. Unii, mai norocoși, o fac de plăcere.

Hai să facem un ”brainstorming”. Care este primul cuvânt care îți vine în minte când te gândești la MUNCĂ? Sau SERVICIU?

Scârbici? (mai ții minte expresia?)

Meeting-uri?

Deadline sau termen limită?

Orar?

Task-uri sau caiet de sarcini?

Evaluări?

Target?

Salariu?

Motivare? Demotivare?

Trebuie, n-ai ce face?

Colectiv?

S-a făcut târziu…, Sunt în urmă…, Iar am stat peste program…

Unde te regăsești?

Știm cu toții că munca este activitatea dominantă a adultului, așa cum joaca este activitatea dominantă a copilului.

Nu poți supraviețui altfel.

Știu. De la sine înțeles. Dar stăm să ne gândim ce înseamnă cu adevărat asta?

Stăm, vreodată, să ne gândim că două treimi din FIECARE ZI le petrecem muncind?

Trăim într-o societate care pune presiune pe noi.

Pune presiune pe timpul nostru.

Pune presiune pe efortul pe care îl depunem să ne fie UN PIC MAI BINE.

Tot mai frecvent putem auzi în zilele noastre de persoane care își reglează la extreme relația cu MUNCA, plasându-se fie în extrema workahoolică, fie în extrema epuizării fizice și mentale care îi face inactivi profesional.

Eticheta de specialitate pe care o atribuim epuizării profesionale este cea de BURNOUT.

Oare cui li se întâmplă acest burnout? Persoanelor slabe emoțional și caracterial? Persoanelor incompetente? Sau ține, poate, de mediul de lucru care poate fi extrem de neprietenos și solicitant?

Hai să aflăm împreună ce este și cum să te ferești de burnout!

Când vorbim despre burnout?

Simptomele burnout-ului sunt variate și pot cuprinde manifestări de tipul:

• Epuizare la locul de muncă: fizică (dureri în diverse zone ale corpului, insomnie) și emoțională,
• Dezinteres și alienare de responsabilitățile de la locul de muncă. Încetul cu încetul vedem că devenim tot mai detașați, mai străini de birou/locul în care muncim, de colegi, de activități,
• Eficacitatea redusă în activitățile profesionale. Dăm, pur și simplu, un randament redus, indiferent de efortul depus.

Sindrom burnout sau depresie?

Deși manifestările burnoutului pot fi o cauză a depresiei, acest lucru nu este valabil în orice situație. De multe ori, burnoutul dispare după o perioadă de odihnă și concediu, în timp ce pentru depresie acest lucru nu este valabil.

Unii specialiști numesc, însă, burnoutul DEPRESIE ORGANIZAȚIONALĂ.

Tipuri de burnout

Unii specialiști împart burnoutul în 3 categorii, în timp ce alții consideră că acesta apare ca urmare a împletirii efectelor celor trei tipuri, rezultând un tablou complex al manifestărilor:

1. Burnout-ul individual: cauzele sunt legate predominant de vulnerabilitățile psihologice ale persoanei.
2. Burnout-ul interpersonal: cauzele sunt legate de dificultățile de a dezvolta relații satisfăcătoare, funcționale la locul de muncă.
3. Burnout-ul organizațional: cauzele sunt legate de deficite ale mediului organizational.

Cum apare burnout-ul?

Haideți să vedem împreună câteva cauze care ar putea duce la apariția burn-outului!

A.Factori care țin de mediul profesional:

• Solicitări profesionale crescute:

Sarcini suplimentare, ore suplimentare, termene limită scurte, lipsa timpului pentru viața personală, diferența între valorile personale și valorile organizației, șefi abuzivi, solicitări contradictorii, sarcini neclare.

• Lipsa resurselor profesionale:

Lipsa materialelor necesare desfășurării sarcinilor, lipsa remunerației adecvate, lipsa sprijinului din partea șefilor, tratamente incorecte, lipsa posibilității de a lua decizii, lipsa feedback-ului cu privire la munca desfășurată.

 

B.Factori individuali:

• Vulnerabilități psihologice:

Afectivitate negativă crescută, perfecționism, competitivitate excesivă, rezistență scăzută la stress, gândire de tip pesimist, așteptări neadecvate față de locul de muncă, lipsa încrederii și a perseverenței, stimă de sine scăzută, abilități de comunicare insuficient dezvoltate.

• Disfuncții neurofiziologice:

Stare de oboseală, tensiune, agitație, palpitații, vertij, probleme somatice.

• Deficite la nivel cognitiv:

Probleme la nivelul proceselor atenționale, la nivelul memoriei, ritm de gândire lent.

• Probleme la nivelul motivației și al afectivității:

Scăderea motivației față de muncă, detașarea, cinismul, lipsa abilităților de reglare emoțională, anxietate, furie.

• Dificultăți la nivel comportamental:

Absența de la locul de muncă, întârzieri, concedii medicale prelungite, consum de alcool.

• Deficite diverse:

La nivelul capacității de a negocia, comunica, de a lua decizii, de a rezolva probleme, de identificare a valorilor personale, de organizare echilibrată a vieții private.

Oricare ar fi cauzele burnoutului, acesta implică o scădere atât a calității vieții personale, cât și a performanței profesionale.

Sentimentele de nedreptate, neputință, lipsă de control, anxietate pot pune stăpânire pe persoana aflată în burnout.

Este acel sentiment de blocaj, de înghețare, de paralizie motivațională, emoțională, de accesare a resurselor.

Pare că nu ai de unde să te apuci și te cufunzi, tot mai adânc în această stare.

Cum te ajută psihoterapia să învingi bournout-ul?

Ai putea să asculți ceea ce are să-ți “spună” burnout-ul.

Ai putea chiar să-l consideri o oportunitate.

O oportunitate de a face schimbări eficiente în viața ta.

Asta face psihoterapia. Mai mult decât a te sprijini să ieși din burnout – “being well”, psihoterapeutul te va sprijini pe drumul către “getting well”, prevenind astfel recidiva.

Așadar, ședințele de psihoterapie te vor ajuta să renaști din propria cenușă, având ca obiective:

• Identificarea vulnerabilităților psihologice individuale și dezvoltarea abilității de a fi rezilient,
• Rezolvarea problemelor practice de la locul de muncă care stau în controlul tău,
• Remedierea disfuncțiilor neurofiziologice prin tehnici specifice,
• Dezvoltarea personală, în special a deprinderilor de rezolvare de probleme, de luare de decizii, de comunicare asertivă etc.

Dacă relația ta cu MUNCA este perturbată de burnout, te invităm la un demers de împrietenire cu ea, la un alt nivel, care să-ți aducă roadele și liniștea așteptate, în cabinetul de psihoterapie.

Cristina Tohanean
Psiholog clinician, psihoterapeut