Cu siguranță ai auzit de termenul de ”fobie” sau poate chiar l-ai folosit pentru a explica anumite frici pe care tu sau cei din jurul tău le au.  

Cuvântul “fobie” este deseori folosit fără ca el să aibă conotația pe care i-o dau specialiștii.

Te-ai întrebat vreodată ce înseamnă, de fapt, tulburarea clinică numită “fobie”?

Hai să îți povestesc ce se ascunde în spatele acestei tulburări!

Ce este fobia ?

Persoanele care suferă de fobii manifestă o anxietate intensă față de un stimul sau o situație particulară, pe care o resimt imediat, fie la confruntarea directă cu stimulul/situația, fie la anticiparea confruntării cu acesta/aceasta. Anxietatea pe care persoana o resimte este disproporționată în raport cu periculozitatea stimulului/situației. Persoana evită sau tolerează cu un discomfort extrem confruntarea cu stimulul/situația fobică. Alte criterii importane sunt durata manifestărilor mai sus enumerate: minim 6 luni și caracterul pervaziv (afectarea funcționării sociale, profesionale și a calității vieții în general)

Când apare tulburarea fobică?

Pasul unu constă în realizarea unei legături între un anumit obiect, o situație și frică. Cum se realizează această asociere?

1. Prin educație: ni s-a spus/am fost atenționați că anumite lucruri sunt periculoase.
2. Prin învățare vicariantă:  vedem pe cineva că are o stare de frică intensă în raport cu o anumită situație, obiect, ființă și învățăm că acea situație, acel obiect, acea ființă sunt periculoase.
3. Prin experiență directă: am o experiență neplăcută în care simt frică în raport cu o anumită situație, obiect, ființă.
4. Pe fondul unui stress cronic cotidian, de intensitate crescută.

Pasul doi constă în evitarea situațiilor/obiectelor în care am simțit acea frică intensă, de necontrolat, chiar dacă această evitare necesită un efort considerabil.

Pasul trei constă în generalizarea reacției: ajungem ca în scurt timp să generalizăm frica și să o simțim în raport cu toate situațiile/toți stimuli din acea categorie.

Pasul patru constă în cronicizarea reacției: evitarea nu oferă ocazia de a vedea că stimulul/situația nu reprezintă un pericol și asocierea se menține pe termen lung.

Care sunt cele mai frecvente fobii?

Din practica de cabinet cu adulți și copii, cele mai frecvent întâlnite fobii sunt: fobia de zborul cu avionul, fobia de lift, de înălțimi, de câini, de păianjeni, de păsări, de întuneric, de monștri, de hoți, de ace, vederea sângelui, de spații închise.

Literatura de specialitate spune că în 75% din cazuri o persoană suferă de mai multe fobii specifice. De asemenea, fobiile se pot asocia și cu alte tulburări anxioase.

Când cerem ajutorul unui specialist?

Fobiile sunt destul de des întânite (7 – 9% din populație) dar, dacă ele nu interferează cu funcționarea de zi cu zi , ci afectează doar rareori viața persoanei, de cele mai multe ori persoana care suferă de fobie nu ajunge să ceară sprijin specializat pentru această tulburare. (De exemplu: am fobie de șerpi, dar am rareori ocazia să intru în contact cu aceste viețuitoare)

Atunci când fobia interferează cu buna funcționare socială (de ex. Din cauza fobiei de păianjeni nu mai merg în vizită la prieteni de frică că aș putea întâlni un păianjen în casa acestuia sau nu mă mai plimb în parc cu prietenii pentru că păianjenii ar putea să țeasă pânze printre crengile copacilor sau tufișuri), cu funcționarea profesională (refuz orice job, oricât de mult mi l-aș dori, dacă biroul în care va trebui să lucrez este mai sus de etajul trei pentru că îmi este frică să merg cu liftul) și atunci când ne afectează viața de zi cu zi, micile activități pe care le facem zilnic (de frică că aș putea întâlni un câine pe stradă sau pe holul blocului, nu mai ies la cumpărături, la plimbare sau să duc gunoiul).

Care sunt factorii care determină apariția fobiilor specifice?

Se pare că această tulburare apare atât din cauza unor predispoziții biologice cât și a unor predispoziții psihologice:

1. Unele persoane au pur și simplu o vulnerabilitate biologică care este transmisă genetic, ereditar.

•  Ce se întâmplă în organism? Sistemul nervos simpatic acționeaza autonom, fără control conștient, și pregătește corpul pentru acțiuni în situații periculoase.

Sistemul nervos parasimpatic este responsabil pentru odihnă și digestie.

Simplificat, poți spune ca cele două acționează opus una alteia. Dar, de multe ori, lucrează împreună.

Ei bine, ce se întâmplă la persoanele cu predispoziție pentru  a dezvolta o tulburare de tip fobic? Cele două sisteme sunt într-un dezechilibru. Iar acest dezechilibru duce la o activare neurofiziologică crescută la aceste persoane, creând predispoziția pentru tulburări anxioase.

•  În plus, vulnerabilitatea biologică în cazul fobiilor constă și într-o sensibilitate față de anumiți stimuli care s-au dovedit letali pentru strămoșii noștri. Așadar, frica de întuneric, de animale și insecte veninoase, de înălțimi, de apă sunt frici pentru care avem predispoziții înnăscute.

2. De asemenea, este prezentă o vulnerabilitate psihologică. Ce înseamnă acest lucru?

Aceste persoane

•  au tendința de a evalua în termeni catastrofici evenimentele negative de viață,
•  au o slabă toleranță la frustrare

Cum ajută sedințele de psihoterapie? Sau cum trecem de la “a lua taurul de coarne” la a rezolva eficient tulburarea fobic ă?

•  Tehnica „luării taurului de coarne” cum recomandă simțul comun, nu este recomandată, confruntarea cu situația fobică de cea mai mare intensitate și lipsa învățării unei tehnici de relaxare, produc o suferință intensă persoanei care suferă de fobie, întărindu-i și mai mult dorința de a evita pe viitor acel stimul/situație.

•  În ședințele de psihoterapie persoana care suferă de fobie va învăța, cu ajutorul unor tehnici specifice, să modifice gândurile legate de pericolul pe care îl reprezintă stimulul fobic („Toți păianjenii sunt extrem de periculoși! Poți muri dacă te mușcă unul”) de propria vulnerabilitate în raport cu stimulul („Nu mă pot apăra de …, nu pot face față situației”), predicțiile catastrofice legate de confruntarea cu stimulul („Dacă aș face asta, ceva groaznic se va întâmpla, cu siguranță”).
•  Situațiile fobice vor fi ierarhizate și, treptat, pe fondul unei stări de relaxare (în prealabil clientul va învăța o tehnică de relaxare), mai întâi în plan imaginar,va avea loc desensibilizarea progresivă, pornind de la situația cotată ca producând cea mai puțin intensă frica, până la situația din vârful ierarhiei.
•  În final persoana se va confrunta în plan real cu stimulul/situația fobică.

Dacă fobia este un musafir nepoftit în viața ta, care te seacă de resurse și care nu se dă plecat, solicită cât mai curând sprijin de specialitate!

Cristina Angela Tohănean

Psiholog clinician, psihoterapeut