Află ce este, de fapt, tulburarea obsesiv – compulsivă

Cu siguranță ai auzit de termenul ”obsesiv – compulsiv” sau poate chiar l-ai folosit pentru a explica niște acțiuni, comportamente pe care le-ai observat.

Cuvântul ”obsesie”, cel puțin, poate fi des folosit în limbajul nostru obișnuit.

Te-ai întrebat vreodată ce se ascunde în spatele acestor termeni?

Hai să îți povestesc ce se ascunde în spatele acestei tulburări! 

Ce este tulburarea obsesiv-compulsivă?

Tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare în care o persoană are fie „obsesii”, fie „compulsii”, fie ambele. Hai să vedem ce înseamnă acestea:

Obsesiile

Ce sunt mai exact? Sunt gânduri, impulsuri sau imagini persistente care cauzează anxietate, rușine, dezgust sau neplăcere semnificativă.

Să îți dau câteva exemple tipice:

• teama de contaminare cu microbi sau otravă,
• teama de a nu-și face rău sau de a nu le face rău celorlalți
• teama de a comite o faptă condamnabilă.

Deseori, gândurile obsesive sunt total opuse sistemului de valori al persoanei (de exemplu, o femeie foarte religioasă se teme să nu comită blasfemie; un părinte care îşi iubeşte copilul se teme să nu îl omoare).

Să îți povestesc din experiența mea de la cabinet: am observat că obsesiile apar în legătură cu domeniul pe care persoana pune cea mai mare presiune, dorind să fie desăvârșită, sau pentru domeniul în care consideră că are cea mai mare responsabilitate, existând riscul să apară probleme mari dacă dă greș.

Compulsiile

Ce sunt mai exact?  Sunt comportamente repetitive sau acte mentale, prin care o persoană crede că poate reduce anxietatea sau preveni confruntarea cu un eveniment sau stimul anxios. Ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de „ritualuri”.

Le putem vedea/observa? Află că pot fi atât comportamente care pot fi observate (persoana verifică în mod repetat dacă a scos fierul din priză), cât şi acțiuni mentale (repetarea în gând a rugăciunilor sau unor mantre sau formule inventate de aceasta).

Să îți dau câteva exemple tipice:

• spălarea sau curățarea foarte frecventă,
• verificarea,
• căutarea de asigurare,
• adunarea obiectelor,
• insistența de a pune lucrurile în ordine sau într-un pattern (un model),
• numărarea (trebuie să număr până la 3 de 3 ori pentru a preveni pericolul),
• nevoia de confesiune (trebuie să spun imediat ce am gândit rău, ca să nu se întâmple),
• ritualul simetriei (trebuie să aranjez simetric obiectele de pe birou pentru a preveni vreo greșeală în relația cu clienții), etc.

Cele mai multe persoane cu tulburare obsesiv-compulsivă prezintă atât obsesii, cât şi compulsii.

Aceste persoane recunosc, într-o oarecare măsură, că obsesiile şi compulsiile lor sunt exagerate şi ireale.

Totuși, nu reuşesc să înceteze să gândească obsesiv: simt nevoite să manifeste comportamentele compulsive (pe care simt că nu le pot reprima) cu scopul de a controla anxietatea şi detresa (starea de stres, de rău sufletesc) resimțite.

Cum afectează tulburarea obsesiv-compulsivă viața unei persoane?

Tulburarea obsesiv-compulsivă poate avea efecte negative considerabile:

• Unele persoane simt nevoia să efectueze anumite comportamente compulsive timp de mai multe ore. În asemenea cazuri, efectuarea acestor comportamente interferează cu funcționarea socială, profesională sau parentală.
• Multe persoane evită situațiile care le provoacă activarea gândurilor obsesive şi ajung să se izoleze în locuința lor.
• În unele cazuri, aceste persoane implică şi membrii familiei în comportamentele lor compulsive; de exemplu, o mamă care îşi obligă copiii și soțul să îndeplinească un adevărat ritual de curățare pentru a le permite să intre în casă: lăsarea hainelor de exterior în hol și stropirea lor cu o soluție dezinfectantă, spălarea cu un anumit tip de soluție antibacteriană etc.

Când apare tulburarea obsesiv-compulsivă?

De obicei ea debutează în adolescența târzie. Totuși, au fost întâlnite şi cazuri în care tulburarea a debutat în copilărie.

La cele mai multe dintre persoane această tulburare are o evoluție cronică, de lungă durată cu ameliorări şi agravări ale simptomelor.

Important de reținut este efectul stresului. Acesta pare să crească în intensitate simptomele persoanelor cu tulburare obsesiv compulsivă.

Care sunt factorii care determină apariția tulburării obsesiv-compulsive?

Se pare că această tulburare apare atât din cauza unor predispoziții biologice cât și psihologice:

1. Unele persoane au pur și simplu o vulnerabilitate biologică care este transmisă genetic, ereditar.

Ce se întâmplă în organism? Sistemul nervos simpatic acționeaza autonom, fără control conștient, și pregătește corpul pentru acțiuni în situații periculoase.

Sistemul nervos parasimpatic este responsabil pentru odihnă și digestie.

Simplificat, poți spune ca cele două acționează opus una alteia. Dar, de multe ori, lucrează împreună.

Ei bine, ce se întâmplă la persoanele cu predispoziție pentru tulburarea obsesiv -compulsivă? Cele două sisteme sunt într-un dezechilibru. Iar acest dezechilibru duce la o activare neurofiziologică crescută la aceste persoane, creând predispoziția pentru tulburări anxioase.

2. De asemenea, este prezentă o vulnerabilitate psihologică. Ce înseamnă acest lucru?

• În primul rând, din cauza experiențelor negative de viață, persoana consideră că are o responsabilitate crescută în raport cu faptele sale.
• De aceea, atribuie o importanță foarte mare gândurilor considerând că faptul că s-a gândit la ceva înseamnă că acel lucru se va întâmpla (distorsiune gând-acțiune).
• În plus, poate considera greșelile intolerabile (este perfecționistă).

Pătrunzând și mai departe în înțelegerea tulburării, uite ce trebuie să știi:

Spuneam, la început, că poate că ai auzit des despre această tulburare.

Ei bine, o persoană obisnuită are uneori gânduri similare celor pe care le are o persoană cu tulburare obsesiv-compulsivă (știai că studiile arată că 98% dintre oameni au uneori gânduri nedorite)

Totuși, oamenii care nu dezvoltă tulburarea, consideră aceste gânduri extrem de improbabile.

️ În schimb, persoanele care dezvoltă tulburare obsesiv-compulsivă, consideră gândurile negative extrem de posibile și se consideră responsabile în legătura cu materializarea lor.

Dacă se va întâmpla x, dacă voi face y împortriva voinței mele?

DACĂ este văzut ca o certitudine și nu ca o posibilitate!

  Persoana cu tulburare luptă cu toate forțele să reprime gândurile neplăcute, indecente, ciudate apărute.

  Ea crede că nu este întâmplător faptul că un anumit gând negativ a apărut în mintea ei, ci că acel gând “spune ceva despre ea”.

Iată cum se formează, gradual, mecanismul tulburării:

• Încercarea de reprimare a gândurilor negative duce la creșterea frecvenței lor – așa numitul efect contraintențional.
• Pasul doi este apariția compulsiilor, acestea având ca scop înlăturarea pericolului.
• Compulsia se oprește când subiectul are impresia că pericolul a fost oprit, dar tensiunea se reduce doar pentru scurt timp.
• Într-un final, gândurile obsesive vor reapărea.

De ce este ineficient mecanismul compulsiilor?

Mecanismul compulsiilor este lipsit de eficiență din două motive:

• persoana ajunge să creadă că ritualurile si comportamentele compulsive sunt eficiente în lupta cu obsesiile (ele reduc pentru scurt timp anxietatea)
• nu permit persoanei să experimenteze faptul că gândul nu s-a materializat și îl împiedică să-și modifice convingerile distorsionate.

Cum ajută sedințele de psihoterapie?

În ședințele de psihoterapie clientul va învăța să înlocuiască acele gânduri automate despre pericol și despre responsabilitatea sa despre pericol cu ajutorul unor tehnici specifice.

De exemplu, se poate lucra pe gânduri automate, convingeri, scheme cognitive disfuncționale precum următoarele:

• „Dacă fac ceva rău și nu mă pot controla?”,
• „Gândurile rele au puterea de a atrage atrag răul” (exemplu care face parte din convingeri dezadaptative),
• „Sunt o persoană rea, periculoasă” (un exemplu pentru scheme cognitive disfuncționale)

Persoana va fi ghidată să asocieze gândurile intruzive cu o stare de liniște și calm, astfel încât AMIGDALA să învețe că acele gânduri nu sunt periculoase, ci doar neplăcute.

Învățarea unei tehnici de relaxare este primul pas pentru reasocierea gândurilor intruzive cu starea de calm. Persoana se va confrunta în plan imaginar cu gândurile obsesive pe fondul relaxării induse de tehnica de relaxare.

Dacă viața îți este afectată de gânduri nedorite și de comportamente care te împiedică să te bucuri de viață și să-ți atingi obiectivele, solicită cât mai curând sprijin de specialitate!

Cristina Angela Tohănean

Psiholog clinician, psihoterapeut