Loading...

CÂND GREUTATEA ESTE O PROBLEMĂ PSIHOLOGICĂ


Nume: M. P.

Vârstă: 45 ani

Mediu de provenienţă: urban, Bucureşti       

Nivel de studii: studii liceale

Statut marital: căsătorită, mamă a doi copii cu vârste de 4 şi 2 ani

Statut economic: superior

Scurta prezentare a evenimentelor semnificative din anamneza pacientului

            Clienta spune că a luat în greutate în special după naşterea celei de-a doua fetiţe, având dificultăţi în a mai pierde surplusul de kilograme. În momentul începerii terapiei are 80 de kg la 1,60 m. Spune că are multe informaţii despre alimentaţia sănătoasă dar că nu se poate mobiliza să înceapă aplicarea acestor principii. Principala problemă a clientei este, după spusele ei, că mănâncă multe dulciuri şi produse de patiserie. În rest are obiceiuri alimentare destul de sănătoase. Clienta spune că relaţia cu soţul ei nu are de suferit din cauza greutăţii ei, că au o viaţă sexuală armonioasă şi că e dorinţa ei de a arăta bine, cu atât mai mult cu cât urma să vină vara. Clienta afirma că în permanenţă se gândeşte la mâncare ca şi cum nu ar mai fi şi alte lucruri care să o preocupe în viaţă. Ar dori să piardă în greutate cât mai multe kg şi cât mai rapid, dar totuşi nu crede că poate să facă lucrul acesta. Aduce ca argument pt. îndoiala ei faptul că a citit un articol în care se spunea că celulele au o memorie şi că la persoanele grase aceste celule au în memorie informaţia "de a fi grase". Seara când fetele sunt în paturile lor, clienta are un moment plăcut, numai al ei, când se uită la documentare şi mănâncă ciocolată, foietajuri şi napolitane. De asemenea, clienta povesteşte că deseori soţul ei vine acasă furios şi îi vorbeşte foarte urât (făcând remarci şi cu privire la greutatea ei). Astfel ajung să se certe, iar în final ea ajunge să mănânce din nou dulciuri şi produse de patiserie pentru a-şi crea o stare de bine. Clienta povesteşte că a avut episoade în care şi-a provocat voma pt. a scăpa de alimentele ingurgitate, dar că a renunţat la aceste obiceiuri, dându-şi seama că nu erau sănătoase.

Conceptualizarea cazului:

1. Factori etiologici

            Naşterea copiilor a dus la un surplus de greutate, surplus de greutate care a dus la scăderea stimei de sine a clientei, afectând şi comunicarea în cuplu şi constituindu-se într-un cerc vicios.

2. Analiza funcţională a comportamentului de a mânca dulciuri (modelul ABC comportamental):

Antecedente:

- cearta cu soţul ei

- faptul că are la îndemână dulciuri şi produse de patiserie

- asocierea mâncatului de dulciuri cu privitul la TV.

Consecinţe:

- pe moment clienta se simte bine când mănăncă dulciuri şi acest lucru funcţionează ca o întărire pozitivă

- mănâncă în loc să rezolve problema practică (comunicarea cu soţul ei) şi acest lucru funcţionează ca o întărire negativă (o ajută să evite confruntarea cu el)

Aspecte cognitive:

În momentele de confruntare cu soţul M. experienţiază emoţia de "furie", emoţie care are la bază cogniţiile: "soţul meu este un om insuportabil" şi „soţul meu trebuie să se comporte altfel”. Emoţia secundară este cea de "vinovăţie", având la bază evaluări globale negative cu privire la propria persoană, pe baza comportamentului alimentar compulsiv.

Cogniţia "celulele mele au în memorie faptul că sunt grase şi asta mă împiedică să slăbesc" demotivează clienta în declanşarea schimbărilor alimentare.

3. Ipoteza de lucru

            Cogniţiile iraţionale cu privire la soţul clientei determină o emoţie negativă disfuncţională care declanşează comportamentul alimentar compulsiv, comportament evaluat printr-o nouă cogniţie iraţională determinând o nouă emoţie disfuncţională. Acest mecanism întăreşte imaginea negativă de sine a clientei şi o centrare exagerată pe aspectul fizic, mecanism care împiedică valorizarea resurselor clientei. Valorizarea resurselor inconştiente ale clientei este împiedicată şi de credinţa că celulele ei au memoria de a fi grase şi de exigenţele irealiste cu privire la rapiditatea pierderii în greutate şi cu privire la numărul kilogramelor care se doresc a fi pierdute.

            Trecerea spre controlul conştient al senzaţiei de foame împiedică manifestarea naturală, firească a acestuia.

            Starea de bine pe care o are clienta în momentul îngurgitării de dulciuri funcţionează ca o întărire pozitivă pentru comportamentul alimentar de la sfârşitul zilei sau de după certurile cu soţul ei.

4. Obiectivele terapiei

- stabilirea unor obiective realiste cu privire la timpul şi numărul kilogramelor pierdute

- formarea unor abilităţi de comunicare asertivă

- formarea de noi deprinderi alimentare

- acceptarea necondiţionată de sine

 

NAȘTEREA ȘI PROVOCĂRILE DEPRESIEI POSTPARTUM


Nume: O.V.

Vârstă: 30 ani

Mediu de provenienţă: urban, Bucureşti       

Nivel de studii: studii universitare

Profesie: cadru universitar

Statut marital: căsătorită, mamă a doi copii cu vârste de 6 luni (fetiţă) şi respectiv 5 ani (băieţel)

Statut economic: peste medie

Diagnostic: depresie postpartum

Scurta prezentare a evenimentelor semnificative din anamneza pacientului

            Clienta spune că timp de aproximativ o săptămână a avut dificultăţi în a mai avea grijă de cei doi copii, în special de fetiţă (aceasta fiind cea mai mică) a cărei îngrijire o depăşeşte. De asemenea, O. acuză dificultăţi de a dormi, lipsa poftei de mâncare, tulburări digestive, somnolenţă, fatigabilitate. O afirmă că "nu mai simte drag de nimic" că simte că "nu mai poate face faţă". La nivel subiectiv experienţiază emoţii de frică, vinovăţie şi nefericire. O. relatează că a mai avut astfel de stări după naşterea primului copil, acestea fiind însă de mai mică intensitate ca acum şi de durată mai scurtă. O. locuieşte într-un ansamblu rezidenţial împreună cu soacra şi familia surorii soţului ei, de al căror sprijin se bucură. În acelaşi timp O. se simte în permanenţă controlată de cumnata ei care este mai mare şi care îi sugerează cum trebuie să facă majoritatea lucrurilor, clienta având dificultăţi în a pune limite. O. se simte obligată să vegheze la tratarea de către bunică a nepoţilor (copii ei şi ai cumnatei) într-un mod corect, egal, simţindu-se vinovată când soacra îi favorizează pe copiii ei iar cumnata îi reproşează propriei mame acest lucru. O. se descrie ca fiind o fire perfecţionistă. Relatează cum la primul copil a reuşit să se ocupe foarte bine de el, să-i facă un program şi să-l urmeze cu rigurozitate. În momentul prezentării la terapie O. simte că nu mai poate să facă lucrurile la fel de bine şi cu fetiţa.

            O. se află în bune relaţii cu familia de origine care locuieşte tot în Bucureşti şi care o sprijină în weekend în creşterea băieţelului mare, în special. O. spune că s-a bucurat de multă libertate împreună cu soţul ei, în sensul participării la petreceri, plecării în week-end-uri sau concedii fără copil. În momentul prezentării la terapie O. spune că simte că nu mai are libertate, că face lucruri fără valoare şi rutiniere şi că a uitat ce privaţiuni presupune să ai un copil mic şi că acum se simte copleşită. Se simte vinovată şi pt. ca nu mai are la fel de mult timp pt. băieţelul ei.

 

Conceptualizarea cazului:

1. Factori etiologici

            Naşterea celui de-al doilea copil a dus la modificări hormonale care la rândul lor au dus la dezechilibrul psihic al mamei. La acesta au contribuit şi nevoia de control şi perfecţionismul lui O. precum şi lipsa aşteptărilor realiste legate de venirea pe lume a încă unui copil.

2. Evaluarea simptomelor  depresive:

Manifestări la nivel fiziologic: insomnie (se trezeşte dimineaţa chiar dacă fetiţa nu se trezeşte), diaree, stări de vomă, lipsa poftei de mâncare,

Manifestări la nivel afectiv: vinovăţie, frică, nefericire, indiferenţă ("nu mai simt drag de nimic")

Manifestări la nivel cognitiv: sunt prezente cogniţii precum: "nu mai pot face faţă", "trebuie să fac x lucru..."

Manifestări la nivel comportamental: O. a stat în pat mai multe zile până la ora 13.00, nu a dat de mâncare copiilor, nu a mâncat nimic timp de două zile

3. Ipoteza de lucru

            Nevoia de control a clientei, alături de trăsăturile perfecţioniste de personalitate ale clientei, cerinţele absolutiste, gândirea dihotomică şi lipsa unor aşteptări realiste vis-a-vis de modificările dinamicii de familie ca urmare a apariţiei unui nou membru au constituit factori de vulnerabilitate care s-au activat în contextul schimbărilor intervenite în viaţa clientei ducând la tabloul clinic de tip depresiv.

4. Obiectivele terapiei

- restructurarea triadei cognitive negative: gânduri negative cu privire la sine, la situaţia prezentă şi la viitor

- antrenamentul realităţii:  formularea de obiective realiste cu privire la sine şi la cei din jur

- dezvoltarea unor strategii de coping adaptativ pentru situaţia prezentă

- antrenamentul abilităţilor sociale - formarea unor abilităţi de comunicare asertivă

- amplificarea trăirilor pozitive

 

ANXIETATEA - MEDICAȚIE SAU PSIHOTERAPIE?

 

Nume: C.I.

Vârstă: 22 ani

Sex: masculin

Mediu de provenienţă: urban, Bucureşti       

Nivel de studii: studii universitare

Statut marital: nu este căsătorit, are o parteneră cu care este împreună de trei luni

Statut economic: superior

Diagnostic psihiatric: anxietate generalizată

Scurta prezentare a evenimentelor semnificative din anamneza pacientului

            C. I. este unicul copil al familiei şi are o relaţie foarte bună cu părinţii de care s-a simţit sprijinit mereu. Problemele lui C. au debutat în urmă cu an an şi patru luni când C. a început să aibă tot felul de simptome: greaţă, lipsa poftei de mâncare, ameţeală, nod în gât, dureri de cap. C. a făcut tot felul de investigaţii medicale şi în final a ajuns la psihiatrie. În momentul în care au apărut simptomele C. era în sesiune (ultima sesiune) şi pe punctul de a încheia relaţia cu fosta prietenă, relaţie care dura de 3 ani de zile. C. nu a fost sprijinit de fosta prietenă şi şi-a structurat convingerea că dacă este bolnav va fi mereu părăsit. C. a încetat să frecventeze locurile pe care le frecventa înainte cu prietenii şi iubita lui: baruri, concerte, ieşiri în oraş de frică că se va simţi rău şi ceilalţi vor observa lucrul acesta. Fosta prietenă insista să iasă în oraş, iar el nu reuşea să o refuze, de frică că se vor despărţi, lucru care s-a întâmplat în final. În momentul în care s-a prezentat la terapie C. lua medicaţie anxiolitica de 1 an si 3 luni de zile, doza în care lua medicamentul fiind foarte redusă. C. doreşte să renunţe la medicaţie şi a încercat să facă lucrul acesta, nereuşind să rămână fără medicaţie mai mult de 3 zile. În momentul în care se simte rău (îi este greaţă, simte un nod în gât, nu are poftă de mâncare, are dureri de cap) simte nevoia să ia medicaţie. C. a observat că există zile în care simptomele sunt prezente chira dacă ia medicamente. C. interpretează negativ faptul că ia medicamente "simte că nu are control asupra situaţiei" şi doreşte să renunţe. C. are o prietenă de 3 luni de zile, căreia nu i-a spus că ia medicaţie şi nici că vine la psihoterapie de frică că va fi părăsit. În momentul în care se află cu prietena sa este îngrijorat că i se va face rău, nu va avea poftă de mâncare şi aceasta va observa. De asemenea, îşi face griji la serviciu că ceilalţi vor observa că mănâncă puţin şi îşi vor da seama că are o problemă. Evită să meargă cu transportul în comun de teamă că se va simţi rău şi nu va putea să gestioneze situaţia, neavând controlul. Preferă de aceea să meargă cu maşina personală. C. povestete că în clasele primare, avea zilnic dimineaţa dureri de burtă care dispăreau ca prin minune când ajungea la şcoală şi îşi vedea colegii.

            Nu există antecedente heredocolaterale de natură psihică.

            Nu există antecedente personale de natură psihică şi nici somatică.

Conceptualizarea cazului:

1.Factori etiologici

- stressul implicat de susţinerea examenelor din ultima sesiune

- stressul implicat de despărţirea de fosta iubită        

2. Ipoteza de lucru

            Stressul implicat de problemele cu care s-a confruntat C. a dus la apariţa unor simptome somatice care au fost interpretate ca indicatori ai unor probleme la nivel psihic în afara capacităţii de control a subiectului, fapt care a determinat amplificarea simptomelor, creându-se astfel un cerc vicios.

            Subiectul a dezvoltat o anxietate anticipatorie legată de situaţiile în care au fost cel mai adesea prezente simptomele, anxietate ce a dus la confirmarea temerilor. Ulterior convingerile subiectului legate de apariţia simptomelor au fost întărite, subiectul neavând şansa să şi le invalideze, evitând confruntarea cu acele situaţii.

            Simptomele somatice reprezintă un coping dezadaptativ la situaţiile stresante (ipoteză susţinută şi de acuzele somatice din copilărie).

3. Obiectivele terapiei

- formarea unor deprinderi de comunicare asertivă

- întărirea stimei de sine

- dobândirea unor strategii de coping adaptativ pentru situaţiile stressante

- reluarea activităţilor cu grupul de prieteni şi cu partenera

Te așteptăm cu drag

Pentru mai multe informații, va trebui să ne contactezi.

Cabinet Lujerului


Cabinet Gorjului

Despre noi


Suntem o ehipă de psihologi tineri, dar cu experiență, entuziasmați și empatici, gata să folosim toate aceste resurse în sprijinul tău

Te poți programa chiar de aici sau poți doar să ceri mai multe informații.

Trimite un mesaj

Adresa

  • str. Cupolei nr. 5, bl. 2B, sc. 1 ap. 2, parter, 061153, aproape de Cora Lujerului
  • Bld. Iuliu Maniu 156A, parter, Sector 6, Bucuresti cod 061117
  • 0723552250
Confidențialitate     Protecția datelor personale     Parteneri