Loading...

Povești terapeutice pentru adulți

Să ne lăsăm conduși într-o lume în care totul e posibil, să fim deschiși spre noi și noi căi!

O poveste de drum

50 de ani de politețe

Sunt la fel de puternic ca acum patruzeci de ani

Un motiv să fii recunoscător

Cum trasformăm greutățile în oportunități


Povești terapeutice pentru copii

Povestea teraputică este un mijloc excelent de a ne adresa copilului fie pentru a transmite anumite modele comportamentale și valori morale, fie pentru a înlătura anumite comportamente indezirabile. Povestea teraputică nu îl critică, etichetează, somează pe copil spre schimbare, evitand astfel "surditatea psihica", ci favorizeaza identificarea copilului cu anumite personaje și implicit transpunerea soluției din poveste și în situația sa. Povestea este un altfel de limbaj, adresat laturii inconștiente.


Este important ca părinții să nu discute la sfârșit despre poveste și să recurgă la formulari de genul: "Vezi, și tu esti ca baietelul din poveste. Ai vazut ce a pățit? Tu când ai de gand ăa te cumintești?" Astfel de comentarii fac parte tocmai din acel tip de limbaj la care copilul a dezvoltat acea "surditate psihica" ce îi anulează orice șansă de eficiență în schimbarea comportamentelor nedorite.

Aveți incredere în puterea poveștilor și în puterea copilului dumneavoastră de a le utiliza mesajul!

Nu vreau încă să mă culc

Între 3 și 6 ani copilul traversează așa numita perioadă falica (Freud). De asemenea, la vârsta de 5 ani copilul conservă noțiunea de gen (înțelegerea constanței genului feminin sau masculin în ciuda unor schimbari superficiale ale aspectului fizic). În acest context copilul devinde curios în legatură cu părțile sale intime, în legatură cu diferențele dintre sexe. Deseori părinții și educatorii se jenează să satisfacă curiozitățile copiilor pe această temă și ca urmare a acestui fapt unii copii ajung să caute singuri răspunsuri la aceste întrebări: își "spionează" colegii de gradiniță la baie, își "spionează" părinții, ridică fustitele colegelor sau trag pantalonii colegilor etc. Povestea de mai jos se adresează acestor tipuri de comportamente indezirabile.

Cum a devenit Ana prietenă cu comportamentele bune

În unele cazuri copilul așteaptă de fiecare dată să primească recompense pentru comportamentele dezirabile pe care le pune în act. Povestea de față se adresează acestor beneficii ale simptomului, sugerând într-un mod indirect înlocuirea recompenselor obiectuale cu unele sociale (apreciere, stimă și statut).

Cum a învățat elefănțelul să nu-și mai supere burtica

De multe ori cei mici, datorită incapacității de a verbaliza trăirile emoționale, le exprimă prin diverse căi la nivel corporal. Această poveste "vorbește" despre un coping dezadaptativ la frica de greșeală, oferind apoi posibilități de restructurare cognitivă.

Povestea ursulețului Martinică

Când respectarea regulilor casei devine o problemă v-ar putea veni în ajutor povestea de mai jos:

Povestea stupului de albine

Acceptarea prieteniei, importanța cooperării, oferirea ajutorului, descoperirea felului în care abilitățile individuale sunt mai valoroase puse laolaltă sunt aspecte pe care această poveste le vizează.

Cei patru prieteni credincioși

Deschiderea de a face ceva diferit, dorinta de a explora noi relații, modalități de a lega noi prietenii, a învăța ce funcționează și ce nu, a face complimente, a-i ajuta pe ceilalți sunt aspectele pe care această poveste le țintește.

Cum să-ți faci prieteni

Valorificarea resurselor, acceptarea necondiționată de sine, ascultarea sfaturilor, legarea de prietenii, ajutorarea celorlalți sunt aspecte pe care această poveste le dezvoltă.

Fii tu însăți

Asumarea responsabilității, adoptarea unei atitudini proactive, modelarea performanței, valorificarea resurselor sunt aspecte pe care această poveste le țintește.

Povestea celor cinci puișori

Renunțarea la trecut, eliberarea de frică, independența, descoperirea de noi resurse și abilități, orientarea spre viitor sunt aspecte pe care această poveste le are în vedere.

Povestea micii caracatițe

Rari sunt cei care nu-și cunoasc defectele. De mici suntem învățați că lucrurile bune se cuvin a fi făcute și prin urmare nu e nevoie să fie remarcate printr-un cuvânt bun sau recompensă. Așa învățăm să punem lucrurile într-o balanță imaginară care ajunge să încline mereu către o imagine negativă de sine, chiar și atunci când primim semnale pozitive. Povestea de mai jos ne ajută într-o manieră amuzantă să reparăm atât balanța cu care ne măsurăm pe noi cât și balanța cu care măsuram faptele copiilor.

Știi să accepți un compliment?

Încă din antichitate, Epictet spunea că “oamenii nu sunt afectați de ceea ce li se întâmplă, ci de cum interpretează ei ceea ce li se intamplă”.   La aceleași concluzii au ajuns și cercetările actuale din domeniul psihologiei, conceptualizarea conform căreia emoțiile apar din felul în care gândim despre evenimentele pe care le trăim este astăzi validată șțiintific. Să-i învățăm, așadar, pe copii că sunt responsabili de emoțiile lor, la fel cum și noi suntem responsabili de emoțiile noastre (nu copilul ne-a supărat, ci noi ne-am supărat). De cele mai multe ori nu putem schimba situatțile cu care ne confruntam, felul în care ne raportăm la aceste situații fiind cheia către emoții funcționale. Cele două povești de mai jos ne ajută să-i învățăm aceste lucruri și pe cei mici.

Gândurile creează emoții
 
Putem privi și altfel lucrurile…

Povestea împărăției rămasă fără grădinar

Povestea băiețelului care nu știa ce jucărie dorește

De multe ori parinții se confruntă cu refuzul copilului de a mai merge la gradiniță fie după zile de vacanță sau week-end, fie după perioadele în care copilul e bolnav și stă acasă. De multe ori parinții cad în capacana satisfacerii dorințelor copiilor uitând de nevoile copilului. Orice copil are nevoie să învețe lucruri noi și să învețe să fie cu ceilalți și să se raporteze la ceilalți. Ori acest lucru nu se poate face acasă. Lasând copilul acasă părintele rezolvă plânsul de moment deschizând în același timp calea pentru apariția de probleme multiple: dificultăți de relaționare, dificultăți de separare, probleme de comportament, carențe la nivelul cunoștințelor și abilităților specific vârstei. Povestea de mai jos vine in ajutorul părinților care se confruntă cu refuzul copilului de a mai merge la grădiniță.
 
Veverel vine iarași la grădiniță

Te așteptăm cu drag

Pentru mai multe informații, va trebui să ne contactezi.
embed google map
Google maps generator

Despre noi


Suntem o ehipă de psihologi tineri, dar cu experiență, entuziasmați și empatici, gata să folosim toate aceste resurse în sprijinul tău

Te poți programa chiar de aici sau poți doar să ceri mai multe informații.

Trimite un mesaj

Adresa

  • Bld. Iuliu Maniu 156A, parter, Sector 6, Bucuresti cod 061117
  • str. Cupolei nr. 5, bl. 2B, sc. 1 ap. 2, parter, lângă Cora Lujerului
  • 0728850906
Confidențialitate     Parteneri